Home » Spiritualitate » Florile Maicii Domnului » Minunea reînfloririi crinilor la Icoana Maicii Domnului

Minunea reînfloririi crinilor la Icoana Maicii Domnului

„Luaţi seama la crinii câmpului: (…) nici Solomon,
în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia”
(Matei 6, 28-29).

Floarea de crin a fost asociată, încă din vechime, în tradiţia creştină, cu Buna Vestire, când Arhanghelul Gavriil i-a adus Maicii Domnului vestea că va naşte pe Mântuitorul lumii. Precum vedem, în unele icoane ale Bunei Vestiri, arhanghelul poartă în mână o floare de crin, ca simbol al curăţiei şi al frumuseţii.
În insula grecească Kefalonia, la mică distanţă de capitala insulei, se află localitatea Langouvartha, unde încă din anul 1943, are loc minunea anuală a înfloririi, pentru a doua oară, a crinilor aduşi la icoana Maicii Domnului de credincioşi, în cursul anului. Bisericuţa din localitate se numeşte, în chip firesc, „Biserica Maicii Domnului cu Crini”, iar crinii albi din aceasta sunt cunoscuţi în regiune sub numele de „crinii feciorelnici”. Aici, an de an, se petrece aceeaşi minune, şi anume: crinii aşezaţi la icoana Maicii Domnului, deşi complet uscaţi, înfloresc pentru a doua oară. În mod firesc, crinii, odată culeşi, rezistă câteva zile, după care se usucă definitiv, nemaiputând vegeta iarăşi. Acest lucru se întâmplă şi aici, însă după ofilirea şi uscarea crinilor, aceştia nu sunt luaţi din faţa icoanei Maicii Domnului, ci sunt lăsaţi pe loc, până în ziua de 15 august când se produce minunea. Din crini nu mai rămâne decât tulpina uscată, fără flori şi fără frunze. Imediat ce începe însă postul Adormirii Maicii Domnului, tulpinile uscate încep să prindă iarăşi viaţă, astfel încât în ziua de 15 august, aceştia sunt fragezi şi plini de flori minunat mirositoare. Deşi înfloriţi pentru a doua oară, având petalele verzi şi florile fragede, partea de jos a tulpinii lor rămâne însă uscată, spre a întări şi mai mult minunea.
Şi în bisericuţa din localitatea Pastra, localitate situată în partea nordică a insulei se petrece acelaşi lucru minunat. În curtea acestei bisericuţe, închinate chiar Adormirii Maicii Domnului, sunt plantaţi nenumăraţi crini albi. În luna mai, când crinii încep să îmbobocească şi să înflorească, femeile din sat îi culeg şi îi aşeză în biserică, înaintea icoanei Maicii Domnului. Odată culeşi însă, în numai câteva zile, crinii se ofilesc şi se usucă. Ca şi în cealaltă bisericuţă, ei nu sunt aruncaţi, ci sunt lăsaţi înaintea icoanei minunate. În vremea postului, între 1 si 15 august, legile firii sunt biruite, şi ca întărire a adevăratei credinţe creştine crinii uscaţi reînfloresc sub ochii tuturor.
A
celaşi miracol are loc din anul 2007 şi în două biserici ortodoxe din Ucraina, biserica „Sf. Nicolae” din satul Kulevcea din regiunea Odesa şi biserica Mănăstirii Krasnogorsky („Dealul Rosu”) de lângă Mukacive, în regiunea Transcarpatia. În biserica „Sf. Nicolae” din satul Kulevcea crinii sunt puşi la icoana Maicii Domnului în prima vineri de după Învierea Domnului. Cu timpul, partea inferioară a tulpinilor şi rădăcinile se usucă dar capetele continuă să crească, mlădiindu-se de jur împrejurul chipului Maicii Domnului, străduindu-se să nu îl acopere. Apoi, din tulpini apar frunzişoare şi muguri verzi, ca şi cum florile ar fi fost udate. De Sărbătoarea Sfintei Treimi, crinii reînvie iarăşi sub forma unor boboci alburii, vii, ce stau să se desfacă ! Deşi această sărbătoare nu este fixă, fiind stabilită de canonul bisericesc, florile prevăd şi pătrund apropierea ei, înflorind mereu, în aceeaşi zi. De atunci în fiecare an crinii Maicii Domnului renasc iarăşi şi iarăşi, vestind măreţia şi mila puterii lui Dumnezeu, vestind învierea credinţei.

Icoana „Maicii Domnului din Kazan”  a  bisericii „Sf. Nicolae” din satul Kulevcea

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Icoana Maicii Domnului „Bucuria Tuturor celor Necajiti” din biserica Mănăstirii Krasnogorsky („Dealul Roşu”) de lângă Mukacive

mănăstirea Krasnogorsk în Mucacevo

Ştiinţa îşi recunoaşte neputinţa

Pentru ca erau mulţi  cei ce se îndoiau de minunea din biserica „Sf. Nicolae” din satul Kulevcea, timp de doi ani, o echipă de botanişti din Odesa şi Kiev au studiat şi analizat icoana Maicii Domnului din Kazan şi crinii săi. Concluzia lor a fost simplă: „Din punct de vedere ştiinţific, fenomenul este inexplicabil !” Şi pentru a întării şi mai mult credibilitatea minunii a fost trimis un fir de crin la Grădina Botanică din Moscova. În urma unei minuţioase examinări, Dmitri Gosse, profesor doctor în ştiinţe biologice, a oferit aceeaşi concluzie: „Nicio floare nu poate rezista timp îndelungat în absenţa apei şi a substanţelor nutritive care sunt acumulate în bulb. După cum este natural, ele se usucă. Fenomenul prin care dintr-o tulpină uscată cresc lăstari tineri şi muguri este necunoscut ştiinţei.”

Dincolo de explicaţiile ştiinţifice înguste, de ipotezele şi teoriile neclare, fenomenul icoanelor Maicii Domnului atât din Grecia cât şi din Ucraina nu poate fi considerat decât un miracol de la Dumnezeu, în atotputernicia căruia fiecare este liber să creadă sau nu, însă pentru cel pentru care credinţa este singura cale adevărată, minunile sunt o dovadă vie a existenţei lui Dumnezeu şi nu mistere nedezlegate.

Crinii reînfloriţi de la icoana  „Maicii Domnului din Kazan” a bisericii „Sf. Nicolae” din satul Kulevcea

Legenda crinului

Tradiţia creştină ne spune că această floare, supranumită „apostolul speranţei înveşmântat în alb”, a răsărit în gradina Ghetsemani, din picăturile de sudoare căzute de pe fruntea lui Iisus Hristos în ceasurile ce au precedat arestarea sa. Biserica a continuat această tradiţie. Astfel, în zilele de Sf. Paşti, altarele şi icoanele sunt împodobite cu buchete de crini albi, simbol al învierii lui Iisus Hristos şi al speranţei de viaţă după moarte.
Pe când Domnul nostru Iisus Hristos era dus spre locul răstignirii, îl duceau pe un drum pe marginea căruia era şi un crin alb. Mergând Iisus cu crucea în spate, cum era obosit şi schingiuit, un strop de sânge de pe fruntea însângerată de coroana de spini a căzut pe crinul cel alb care s-a făcut roşu, roşu ca sângele lui Iisus. Dacă crinul alb este simbolul Bunei-Vestiri, crinul roşu aminteşte neîncetat de cutremurătoarea zi a răstignirii, răstignire ce a deschis drumul omului spre mântuire, schimbând totul în lume şi devenind piatra de hotar în viaţa oamenilor.
O altă poveste ne spune că, Iosif şi Maria fugeau cu pruncul lisus în braţe pentru a-l proteja de călăii lui Irod. Era o arşiţă mare, iar lui Iisus i s-a făcut foame. Maica Domnului a coborât de pe asin, în deşert, pentru a-l hrăni. În timp ce pruncul sugea, ochii Mariei erau plini de lacrimi şi se gândea de ce oare acei oameni doreau să-i ucidă fiul. A luat scufiţa copilului şi şi-a şters cu ea lacrimile. Scufiţa s-a umezit şi, pentru a o usca, a pus-o pe un spin uscat. După ce a hrănit copilul, s-a pregătit de plecare dar, când să ia scufiţa, ce văzu? Minune! Tulpina uscată a spinului se prefăcuse într-o plantă verde, iar în locul scufiţei apăruse o floare albă ca neaua, deschisă ca un potir de cristal. Aşa s-a născut crinul, floare care adună în cupa imaculată primele lacrimi de rouă ale dimineţii.

„În crinii albi îţi văd neprihănirea,
Marie, Maică a Fiului de Sus.
În lacrima tăcută văd iubirea
Şi-n ochi duioşi îţi tremură privirea
De Maică sfântă-a Domnului Iisus.”

„Te rugăm, Măicuţă,
ca pe fiecare,
în a Ta grădină,
să ne faci o floare.”

Comentarii

comentarii

Lasa un comentariu

Adresa dvs. de email nu va fi publicata. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

*


*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>