Home » Spiritualitate » 7 ianuarie – Soborul Sf. Proroc Ioan Botezătorul

7 ianuarie – Soborul Sf. Proroc Ioan Botezătorul

Sf Proroc Ioan Botezatorul

„Pe tine apărătorul şi fierbinte sprijinitorul nostru
te rugăm, cel ce ai îndrăznire către Domnul, din toate nevoile
ne slobozeşte pe noi ca să-ţi cântăm: Bucură-te sfinte Ioane,
preacinstite Înaintemergătorule !”

(Condac 1 din Acatistul Sfântului Ioan Botezătorul)

 

 

În fiecare an, a doua zi după Bobotează, pe 7 ianuarie, sărbătorim Soborul Sf. Proroc Ioan Botezătorul, zi în care îl cinstim pe cel care l-a botezat pe Hristos în Iordan.

Sf. Ioan Botezătorul a fost ultimul dintre proroci, înainte-mergător şi botezător al Domnului nostru Iisus Hristos, „cel mai mare dintre cei născuţi dintre femei” (Matei 11,11; Luca 7,28), aşa cum îi spune Mântuitorul. Mijlocitor puternic şi fierbinte rugător, conturează şi reuneşte cele două planuri distincte şi totuşi unitare ale istoriei mântuirii: Legea Veche şi Legea cea nouă a Iubirii. El a avut menirea de a pregăti poporul pentru primirea lui Mesia şi de a-L descoperi şi a-L face cunoscut lui Israel.

Fiul preotului Zaharia şi al Elisabetei, (descendentă din seminţia lui Aaron), Sf. Ioan Botezătorul s-a născut în cetatea Orini din Iudeea, din părinţi sterpi, care până la adânci bătrâneţi nu au avut copii, dar pe care îi doreau şi pentru care s-au rugat toată viaţa lor. Naşterea prorocului Ioan, o adevărată minune, s-a petrecut cu şase luni înaintea naşterii lui Iisus, fiind vestită de către îngerul Gavriil lui Zaharia, în timp ce acesta slujea la templu. Pentru că nu va da crezare celor vestite de îngerul Gavriil, Zaharia, va rămâne mut până la punerea numelui fiului său.
După naşterea Domnului Iisus, când regele Irod cel Mare a poruncit uciderea pruncilor de până la doi ani, Sf. Elisabeta şi pruncul ei s-au refugiat, potrivit Protoevangheliei lui Iacov (cap. XXII-XXIII), pe dealurile din jurul Ierusalimului. Urmăriţi cu insistenţă de soldaţi, întrucât se ştia despre naşterea miraculoasă a lui Ioan, Elisabeta s-a rugat fierbinte lui Dumnezeu să o apere, iar pământul s-a deschis şi i-a adăpostit, mamă şi prunc, până la trecerea primejdiei. Zaharia a fost însă ucis, chiar în Templu din Ierusalim, de către ostaşii trimişi de Irod (Matei 23,35).
Când a ajuns aproape de vârsta adultă, Ioan s-a retras în pustiu, ducând o viaţă aspră, de post şi rugăciune. Purta o haină aspră, din păr de cămilă (în semn de pocăinţă) şi încinsă cu o curea de piele (care, potrivit exegeţilor, simbolizează stăpânirea pornirilor trupeşti). Se hrănea cu lăcuste şi miere sălbatică şi îşi petrecea vremea în rugăciune şi contemplare (Luca 1, 80).
Aproximativ în anul 29 d.Hr., în vremea domniei împăratului Tiberiu (14-37 d.Hr.), Ioan s-a dus, la porunca lui Dumnezeu, în regiunea Iordanului şi şi-a început propovăduirea, chemând oamenii la pocăinţă şi vestind apropiata venire a lui Mesia (Matei 3,2). Pe cei care veneau la el în număr din ce în ce mai mare, atraşi de viaţa sa sfântă şi de puterea cuvintelor sale, îi boteza prin afundarea în apa Iordanului, în semn de curăţire a păcatelor şi de lepădare de ele şi spre a-i pregăti pentru venirea lui Mesia, Mântuitorul (Luca 3, 1-28), care va descoperi celor convertiţi calea pe care să o urmeze.
Botezătorului i se pune întrebarea: „Cine eşti? Eşti tu Hristosul, eşti tu Ilie, eşti tu Proorocul”? Iar el, ne spune textul evanghelic „a mărturisit şi n-a tăgăduit; a mărturisit: Nu sunt eu Hristosul, nu sunt nici Ilie şi nici Proorocul”. Cu deplină modestie şi potrivit adevărului, cel întrebat din nou răspunde: „Eu sunt glasul celui care strigă în pustie: îndreptaţi căile Domnului”. Le precizează că botezul lui era unul pregătitor şi că Cel care avea să vină era mai mare decât el: „Eu vă botez cu apă, dar vine Cel ce este mai tare decât mine, Căruia nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintelor. El vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc” (Luca 3, 16)
Misiunea sa atinge punctul culminant în momentul botezului Domnului, când Sfânta Treime se arată la Iordan. La îndemnul Sfântului Ioan, mulţi dintre ucenicii săi îl urmează pe Hristos, iar el rămâne să predice, ridicându-se vehement împotriva nelegiuirilor, devenind profetul cu glasul ca de tunet, ce fulgera împotriva desfrâului regilor, nedreptăţii cărturarilor şi a fariseilor şi împotriva păcatului de orice fel.

Viaţa Sf. Ioan Botezătorul este un model pentru toţi creştinii: trăitor în nevoinţă şi în rugăciune, grăitor şi apărător al dreptăţii, al fidelităţii în căsătorie (Matei 14,3-4), al  milei faţă de  săraci (Luca 3,11), propovăduind ascultarea faţă de Legea lui Dumnezeu şi curăţirea de orice păcate.

 

Comentarii

comentarii

Lasa un comentariu

Adresa dvs. de email nu va fi publicata. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

*


*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>